Important de știut: Guta

Există numeroase surse pe internet unde puteți găsi ce este guta, de ce apare și cum trebuie tratată. Așa că nu mă voi ocupa în acest articol cu reinventarea roatei.

În schimb vreau să explic pacienților mai în detaliu anumite aspecte importante pe care, poate din cauza volumului mare de informații, aceștia nu le internalizează așa cum ar trebui.

Mi s-a întâmplat să consult pacienții cu gută, care s-au prezentat în atac acut, cu artrită importantă și dureri chinuitoare, care știau că au acest diagnostic, dar care au considerat că s-au vindecat și că nu mai trebuie să se urmărească:

– Ați mai avut vreodată asemenea dureri, să vi se umfle și să se roșească articulația peste noapte ?

– Aaaa, da. Apoi… am mai avut acum vreo 3 ani. Dar am luat tratament doamna doctor și mi-a trecut.

– Bun. Dar acum, mai luați ceva?

– Păi nu. Ce să iau? Am luat atunci.

– Dar vă mai verificați așa, din când în când acidul uric?

– Da’ v-am zis doamna doctor că am luat acu 3 ani tratamentul. Și atunci am făcut și acidul uric. Și era bun.

– Dar în toți acești 3 ani v-ați mai făcut vreodată analizele să vedeți cum stați ? Așa, de curiozitate să știți dacă mai e bun.

– Nu. Că mi-a trecut.

Sigur că v-a trecut artrita de atunci, și mă bucur că ați fost bine 3 ani căci atacul acut de gută este deosebit de dureros. Dar poate nu ați realizat atunci totuși ce trebuie dumneavoastră să faceți ca pacient. Și cum să nu mai ajungeți din nou în dureri. Și poate și mai important, ce impact are această boală asupra corpului, cum anume vă pune la risc.

Dacă ați avut vreodată un atac de gută înseamnă că această boală vă va urmări toată viața. Sună sumbru, dar lucrurile nu stau așa de rău cu această afecțiune. Spre deosebire de multe altele din reumatologie, aceasta chiar poate fi considerată ”vindecată” atâta timp cât pacientul se păzește să nu recadă. Trebuie urmărită și avut grijă mereu, dar nu ar trebui să vă sperie asta, pentru că efortul depus este minim odată ce îl înțelegeți. Guta nu e o condamnare, dar nici nu trebuie ignorată. 

Trebuie să știți că, dacă ați făcut această boală, corpul dumneavoastră are undeva o problemă în circuitul acidului uric. Cauza cea mai frecventă e un polimorfism genetic. Ați căpătat la naștere un grup de gene care nu sunt cele mai grozave așa că nu se descurcă în a elimina surplusul de acid uric din corp. Și dacă aveți și un stil de viață care implică anumite mâncăruri bogate în carne, ați adăugat picătura care a vărsat paharul. Gutei i se spunea boala regilor sau că e o boală nobilă. Poate pentru că în familiile nobile exista un probabilitate mai mare de consangvinitate care crește riscul de boli genetice, poate pentru că își permiteau să manânce mai multă carne.

Încă o chestie importantă, acidul uric provine din degradarea purinelor, pe care le găsești în celule. Ghici ce. Și trupurile noastre sunt făcute din celule. Așa că e posibil să aveți cel mai sărac în purine regim de pe planetă, se prea poate ca cele eliberate din propriile celule să fie suficiente pentru apariția bolii.

Ok, deci m-am pricopsit cu boala asta pe viață. Grozav. Acum ce fac?

1. La atacul acut de gută te prezinți la medic, chiar dacă ai mai avut episoade, pentru că înseamnă că boala nu este bine ținută sub control și ai nevoie de ajutor să te întorci pe calea cea bună. Dacă ai mai avut un atac de gută în trecut și ai fost la medic, preferabil ai fost instruit ce să faci în primele ore de durere, respectiv intervenția terapeutică în primele 12 ore de la începerea durerii dă cele mai bune rezultate. Aș reproduce aici acel instructaj dar nu vreau să cad într-o capcană foarte periculoasă. Motivul principal pentru care trebuie să mergem la medic și nu să luăm pastilele pe care le-a luat vecinul de la 3 așa cum i-a zis lui doctorul, este faptul că medicamentele pot avea contraindicații. Se poate ca pilula luată de vecin să vă facă tocmai dumneavoastră mult rău. Riscul e mic, medicamentele din gută sunt de obicei sigure și eficiente. Dar dumneavoastră v-ați asuma riscul să vă distrugeți corpul doar ca să economisiți un drum la medic? Fie că da, fie că nu, eu nu voi cădea aici în capcana de a reproduce recomandările clasice pentru atacul acut de gută. Nu pe blogul meu, nu cu acordul meu. Schema de tratament este INDIVIDualizată, nu citită de pe net și cumpărată de la farmacie.
2. Ții regim scăzut în purine și te hidratezi corespunzător. Sigur, s-ar putea doar regimul să nu fie suficient, dar e de preferat să dăm mai puțin medicament (ceva care e străin corpului) decât să ignorăm complet alimentația. E simplu: mai puține purine ingerate, mai puțin acid uric în corp. Acest regim ar trebui să îl primiți de la medic încă de la primul atac de gută. Acesta nu vă interzice anumite alimente, ci doar vă informează care au conținut ridicat de purine. Așa încât vă veți limita la o porție mai mică din carnea care v-a trezit pofta și veți comanda mai multă salată pentru senzația de sațietate.
3. Îți urmărești periodic valorile acidului uric. Toată viața. Mai rar dacă ai ajuns la un echilibru de regim +/- tratament. La început vă poate fi recomandat la 2-4 săptămâni, după ce se normalizează la 3 luni, și la 6-12 luni dacă se menține constant la valorile dorite. Atenție, am spus valori dorite și nu normale pentru că depinde care e ținta stabilită cu medicul. În unele cazuri poate fi necesară o valoare mai mică decât limita de sus a normalului.
4. Eviți factorii care pot precipita un atac de gută. Aceștia sunt:
   • consumul de alcool în cantitate mare (practic o beție îți poate declanșa un atac)
   • mesele copioase, bogate în purine (vezi regimul de mai sus)
   • postul (culmea nu?, o scădere mare și bruscă a acidului din sânge va determina mobilizarea cristalelor depozitate în articulație)
   • traumă (loviturile distrug celule, se eliberează în sânge mai multe purine)
   • intervenție chirugicală (la fel ca mai sus, bisturiul va tăia deci va distruge celule)
   • injecție intraarticulară ( la nivel local, in articulație, orice lucru care ”mișcă” cristalele pot declanșa un atac, cu toate că injecția este un tratament, trebuie să ne asumăm riscul declanșării unui atac. De aceea injectarea se face fie în timpul unui atac [ nu poți declanșa un atac când deja ai unul], fie când pacientul este cu valori bine controlate ale acidului uric de mult timp, când se presupune că toate cristalele din articulație au fost dizolvate de tratament)
   • unele medicamente (informați medicul că aveți acest diagnostic când se pune problema introducerii unor medicamente noi)

În concluzie…  asculți de medic. 😉

Bine bine, dar DE CE?

Cel mai evident răspuns este: ca să eviți durerea. Dar unii pacienți nu vor mai fi motivați după 1-2 ani fără durere să țină regim, să urmeze tratament și să se înțepe periodic să vadă cum stau cu acidul uric. Dacă până acum n-au mai facut atac, poate scapă. Sau poate fac atacuri ușoare, știu deja rapid cum să scape de el și nu își bat capul. Dar ce nu conștientizează, este faptul că, valorile crescute ale acidului uric sunt un factor de risc pentru sănătate indiferent dacă mai ai sau nu atacuri.

Factor de risc pentru ce?

1. Pentru bolile cardiovasculare. Au început oamenii să conștientizeze că nu e bine să aibă valori crescute ale tensiunii arteriale pentru că le ”face rău la inimă”, sau le ”îmbătrânește vasele”. Hipertensiunea arteriala e un factor de risc pentru boli cardiovasculare. Deci hiperuricemia (valori crescute ale acidului uric) este asemănătoare, într-o anumită măsură, cu hipertensiunea. Nici hipertensiunea nici hiperuricemia nu le ”simți”, dar pe termen lung fac rău. Guta prin hiperuricemie combinată cu inflamația din artrite este un factor de risc independent pentru ateroscleroză. Adică duce la depuneri pe ”țevile” prin care curge sângele, depuneri care pot duce la infarct sau accident vascular cerebral.
2. Pentru dezvoltarea pietrelelor la rinichi. În articulație, faptul că acidul uric cristalizează este cauza care declanșează atrita… închipuiți-vă că aveți sare între oasele din articulație. În rinichi, pe tuburile pe unde trece urina poate să apară același fenomen. Doar că aici cristalele au loc să crească mai mult, până ajung să fie pietre. Și de aici pornește o cu totul altă boală pe care o las în seama urologilor. Scopul meu, și al dumneavoastră ca pacient, trebuie să fie să prevenim apariția lor.
3. Pentru insuficiența renală. Deci nu numai pietre la rinichi, ci și în interiorul rinichiului, acidul uric poate să distrugă celulele, astfel încât funcția acestora să devina ”insuficientă”.  Aici uneori mai apare și problema cine a fost primul ? Oul sau găina? Pentru că o insuficiență renală va duce la eliminarea insuficientă a acidului uric, deci acesta rămâne în sânge, ceea ce va duce la insuficiență renală. Ciclu vicios. Dar și în aceste cazuri, respectiv chiar dacă avem deja insuficiență renală, un acid uric crescut va agrava situația, așa că tot trebuie tratat.

Un alt răspuns este protejarea articulațiilor. Guta în timp poate să ”roadă” articulațiile, provoacă găuri în oase ca un șoricel. Dacă întârziem cu anii tratamentul, de la un punct încolo nu mai putem da înapoi. Odată ce osul e găurit și deformat nu există încă (în 2019 cel puțin) soluții pentru a-l repara. Nici chirugical. Ortopedul are soluțiile lui, dar acestea constau în general în diferite forme de protezare. Mai bine prevenim.

Cred că am terminat…. Sper? Hai să vedem dacă am omis ceva important. Mă ajutați cu întrebări?