La ce să te aștepți de la o consultație medicală, la reumatolog

Mă amuz ori de câte ori se întâmplă asta:

– Acum am să vă rog să vă întindeți pe spate.
Pacientul/a începe o acrobație de a se așeza pe burtă.
– Nu, nu așa, vreau doar să vă întindeți ca în pat.
– Aaaa, ați zis spate și am crezut…

Și încerc să țin minte, ca data viitoare să zic doar: Vă rog să vă întindeți. Dar știu că nu formularea mea e ceea ce îl derutează pe pacient. Ci necunoscutul. Nu știe la ce să se aștepte de la o consultație. Așa că m-am gândit să scriu câteva rânduri despre asta.

Practic o consultație are în mare 3 părți. Povestea. Examinarea. Redactatul documentelor medicale care se suprapune de cele mai multe ori peste explicațiile și recomandările oferite.

E simplu. Prima dată trebuie să povestim despre ce vă supără. De fapt nu, prima dată trebuie să vă rog să semnați minim un document în care vă dați acordul informat pentru consult… Și acordul să vă ating, și probabil vă veți da acordul asupra informării diagnosticului înainte ca eu să am vreo idee care este acesta. Dar divagăm cu birocrația. Prima dată trebuie să îmi spuneți ce vă supără și să vă lăsați ghidat de întrebările mele în a descrie aceste supărări. Supărare e cel mai simplu cuvânt pe care l-am găsit pentru simptome. Pentru că nu întotdeauna doare ceva. Și vă rog nu veniți doar când doare… Dacă ceva legat de corpul dumneavoastră se schimbă într-un mod pe care nu vi-l puteți explica, ar trebui verificat. Unii oameni observă albirea mâinilor la frig de ani de zile și nu se gândesc să se caute decât când încep durerile, sau când văd că rămân fără răsuflare după un singur etaj urcat.

Buuuun, și când zic ghidat, vă rog să vă lăsați ghidați. Treaba mea este să vă las să vă ziceți oful, să nu vă întrerup când încercați să vă descărcați. Dar dacă încercați să vă amintiți numele doctorului X-ulescu, de la clinica cutărică și începeți să îmi descrieți cum arată… Vă rog eu frumos să vă lăsați ghidat și să vă întoarceți la ce vă supără. E mult mai relevant să îmi spuneți ce simțiți, decât ce s-a întâmplat cu alt doctor. Știu că vi se pare important tot drumul pe care l-ați parcurs până la mine. Sunt și eu pacient uneori și nici eu nu scap de ispita de a spune absolut tot ce s-a întâmplat. Aveți încredere și încercați să vă lăsați ghidat fără supărări.

Apoi urmează interogatoriu medical. Încep să pun diferite întrebări legate sau nu de simptomele relatate. Uneori e derutant și vă pot lăsa impresia căutării unor cai verzi pe pereți:

– Ceeee doamnă? De ce mă întrebați ce lucrez? Vedeți-vă de treabă!

Uite că uneori e relevant. De exemplu expunerea la solvenți industriali poate declanșa uneori o boală autoimună. Sau faptul că vă întreb dacă ați avut vreodată ochi roșu și dureros când dumneavoastră veniți pentru durerea de spate poate suna chiar hilar, dar se asociază în afectările inflamatorii ale coloanei vertebrale. Din nou, aveți încredere și răspundeți cât de bine puteți.

Uneori dacă acuzele sunt multe și vreau să mă asigur că am înțeles tot ce ați vrut să transmiteți, o să fac un rezumat al plângerilor și al semnelor găsite. E momentul în care întreb dacă mai aveți ceva de adăugat.

Și în felul ăsta terminăm povestea și trecem la treabă, adică la examinare. Cu toate că de cele mai multe ori suprapunem cel puțin o parte din interogatoriu peste examinare ca să economisim un pic de timp.

La prima consultație, din nou vorbesc de mine, de specialitatea mea, pentru că lucrurile vor sta diferit la un oftalmolog de exemplu, eu o să vă cer să vă dezbrăcați ”la (sutien și) chiloți”. Eu așa formulez de fiecare dată pentru că mi se pare foarte clar ce cer. Și în fiecare zi mă confrunt cu pacienți care își dau doar haina și bluza jos. Rămân în maieu și pantaloni și se uită la mine expectativ. Repet:

– Vă rog să vă dezbrăcați la (sutien și) chiloți.

(Sună urât chiloți? Nu-mi prea pasă. Să zic slip poate crea așteptări, să zic lenjerie intimă poate nu înțelege bunica de la munte. Eu îmi creez automatismele cele mai relevante. Chilot o să înțeleagă toată lumea)

De obicei înțeleg a doua oară, și poate mai trebuie să precizez doar că în enumerarea mea nu am inclus și șosetele. Și acelea trebuie date jos. Îmi pare rău dacă nu vă simțiți foarte confortabil așa. Încerc întotdeauna să am un ton și o atitudine cât mai potrivită astfel încât să nu creez mari anxietăți. Știu că vă simțiți vulnerabili. Dar așa e corect, și dacă vreți un consult de calitate vă veți conforma. Dacă nu, pentru asta există acordul informat, refuzați consultul și gata. Plecați liniștit. Sau semnați pe proprie răspundere că nu v-ați lăsat examinat, înțelegeți că asta poate duce la erori de diagnostic și tratament. Nu m-am confruntat încă personal cu o astfel de situație, dar eu sincer nu cred că aș fi de acord să stabilesc un diagnostic și un tratament dacă ați refuzat vreo parte din examinare. Dacă ratez diagnosticul unui cancer și vă dau un tratament care îl poate agrava? Eu de ce să îmi asum un asemenea risc legal? Chiar știu de un caz, o bunicuță vine însoțită de fiica care o îngrijea pentru dureri groaznice de spate. Sună simplu. Dar femeia era de la țară și tot zicea că îi e rușine să se dezbrace, ridica doar bluza la spate unde o durea și credea că e de ajuns. La insistența blândă de altfel a doctoriței își face curaj și dă bluza jos. Ca să se observe o tumoră care deja îi consumase jumătate de sân. Fiica a fost mai șocată ca medicul. Vă dați seama că durerea de spate tot de acolo plecase, cine știe de când…

După aceea avem o rutină, care poate să difere un pic de la un medic la altul. Vă pun să mergeți să vă observ pașii. Vă rog să îmi ziceți dacă ceea ce fac vă provoacă vreun disconfort și încep să vă apăs mușchii și să mobilizez diferite articulații, să vă pun să vă aplecați, vă ascult plămânii, apoi vă rog să vă întindeți pe spate pe patul de consultații (vedeți anecdota de mai sus 🙂 ), ascult cordul, palpez abdomenul, mai facem câteva acrobații cu picioarele și terminăm. La carte ar trebui să terminăm cu tușeu rectal orice consultație. Asta pe lângă faptul că teoretic ar trebui să nu aveți nici mai sus menționatele piese de lenjerie intimă pentru că și aici se pot ascunde semne. Dar acest prag încă nu îl depășim, cu încrederea că dacă ați observat ceva în aceste zone private ne veți semnala.

Apoi ați scăpat, vă puteți îmbrăca.

Următoarea parte constă în munca mea de a formula diagnostice și recomandări. Aici voi încerca pe cât posibil să vă explic pe înțelesul dumneavoastră. Unii termeni folosesc când mă adresez unui profesor universitar, alte cuvinte, mai simple și concrete unei mătuși de la munte.

E momentul în care trebuie să puneți întrebări legate de tratament, de ceea ce trebuie să faceți. Știu că din păcate uneori abia acasă ne vine în minte câte o neclaritate. Dar în majoritatea cazurilor citirea scrisorii medicale împreună cu medicul de familie vă va lămuri. Vă rog să citiți scrisoarea medicala. Nu vreau să mă plâng aici de colegii care, probabil din lipsă de timp, scriu doar 3 cuvinte pe ea. Dar chiar și așa, o scrisoare este un document medico-legal. Ce scrie în el e lege. Acolo la recomandări eu chiar îmi bat capul să vă dau sfaturi cât mai comprehensive. La ce folos dacă le aruncați într-un sertar, sau mai rău… La gunoi. Iar vin cu rugăminți, vă rog nu aruncați documentele medicale. Chiar dacă au trecut 15 ani. Se prea poate să fie încă relevante. Și în altă parte nu găsim o dovadă a ceea ce a fost.

Cam în asta constă prima consultație. Întrebări? Vă aștept în secțiunea de comentarii.